Nefericit, Iisus voia să vină pe Pământ
Să propovăduiască iarăși Creștinismul.
Dar Tatăl, blând i s-a ivit în gând:
”Stai, Fiule, Acolo reîncepe Sclavagismul…
Mai lasă-i să se-nvârtă-n iar în cerc
Să-nalțe iarăși pentru faraoni trei piramide
Să fie, vai, pentru cezari, gladiatori la circ
Să fie aruncați la lei, uciși, fără morminte…
Degeaba-ai să te duci, orice ai să-i înveți
Ei vor uita, din nou, în două mii de ani.
Mai lasă-i, doar o noapte, să mai adoarmă beți
Să-și piard-o nouă zi pentru femei și bani…
E între ei atâta desfrânare fericită,
Atât păcat e și atâta blasfemie,
Că-n Arcă am să urc, iar, Omenirea asta zăpăcită,
Dar la timonă, de această dată, Noe… Nu o să mai fie! ”
DorianS
admirabile poezii! talent cu caru’ !